Poezie

Printesa marii

1 min lectură·13 august 2006

Mediu

Dintre valuri agitate ce de țărmuri se lovesc

Se arată peste noapte o prințesă de poveste .

Spumegânde, valuri albe, nu mă lasă să privesc

Trupul gingașei copile și apoi să-mi dea de veste

Unde pot să o găsesc .

Într-o clipă se înalță din adancuri sus, spre cer

Se intoarce-o dată-n aer și pătrunde iar în mare .

Chipul fetei de pe apă este tot ce pot să sper,

Căci aștept de multă vreme dragostea să mă-nconjoare,

Să mă umple de mister .

O secundă ne desparte, făr` să vreau stau și gândesc

De-aș putea să-not departe, să ajung până la ea .

Îmi e greu să cred că fi-voi în stare să reușesc,

Căci apa e prea adâncă și nu știu de voi putea

Dulcei fete să-i zâmbesc .

Aș zbura până la stele, doar să știu că e a mea,

Însă ea e-n altă lume, intr-o lume de mister .

Apele o înconjoară și nu știu cum aș putea

Să trimit în viața ei soarele, drept mesager,

Să o facă doar a mea .

Tot ce vreau e să rămână ea cu mine, doar noi doi

Să ne sărutăm în joacă, să-i sărut buzele moi ...

005.173

Meriuta Ciprian. “Printesa marii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/meriuta-ciprian/poezie/198481/printesa-marii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.