Poezie

O stea muritoare

2 min lectură·20 septembrie 2010

Mediu

O stea muritoare

Prin această lume trecută-i ca printr-un vis

Ce-mi varsă asupra-mi doar sclipiri de argint

Cu razele cele veșnic purtate de un gând

Spre clipa cea nemuritoare de viață dătătoare

Mă îndrept ușor, ușor și grabnic încrezătoare

Ca ceea ce ochilor mei le-a fost dat să vază

Nu va pieri ca o prea muritoare rază.

Iar dacă ar fi să piară totul ca un coșmar urât

De vină oi fi eu sau soarta ce-ntr-o clipă m-a urât?

Peste viața-mi inocentă, moartea grabnic a urcat

Într-un gând fără de margini spre final m-a îndreptat

Iar mărirea ei trufașă într-un suflet s-a-nălțat

Căci murirea mea cea tragic, nemurire i-a adus

Burându-se de dânsa ca de cel di-ntâi apus.

Pentru mine lumea-n clipă s-a schimbat

Când coșmarul cel prihanic spre întuneric m-a-ndreptat

Spre o lume unde veșnic dăinuie durerea

Într-o clipă aducându-i neplăcerea.

C-o macabră întunecime ea pe loc m-a înjunghiat

Vărsând tot mai multă răutate spre stejarul închinat.

Steaua ce ieri era un paradis, azi ușor ea s-a tot stins

Ducând spre moarte ceea ce n-a fost decât un vis.

O macabră întunecare mi-a umbrit orice cale de scăpare

Mi-a luat viața și speranța aducându-mi în dar, moartea.

Cea de care ne-am temut, cu toții la început.

002.239

mercas ramona vasilica. “O stea muritoare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mercas-ramona-vasilica/poezie/13954238/o-stea-muritoare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.