Poezie
Poem în alb
1 min lectură·
Mediu
m-am rugat
tăcând
neclintit
cu respirația tăiată
sângele s-a oprit
cu tot neamul
ți-am vorbit Doamne
fără să cer
ca și cum azi
a fost un dar
pe care nu l-am
rupt
să nu fac zgomot
să tac într-o neiubire
crezând
ca va veni ziua când
vom tăcea
împreună
Tu in carnea mea
eu în lumina Ta
ca cei mai buni prieteni
care știu să iubească
fără niciun cuvânt
pentru că și unul și altul
știm
ca pietrele sar
în toate direcțiile
ne pierdem tăcând
într-o rugă
deșert sunt
și tu…
un pumn de apă
Hm…
umblu nepieptănată
tăcând o iubire
moartă
ca în ultima zi pe
pământ.
00388
0