Poezie
Gasca și Măgarul
fabulă
1 min lectură·
Mediu
O gâscă ce urca lejer un deal
Văzu c-o depășește un măgar.
--Amice, rogu-te să îmi exlici
Că nu-s de prin oraș de pe aici,
Văzui un lucru care m-a mirat
Un ditamai căruțul răsturnat!
Și după cum, bag seamă a căzut
E încă-ntreg, ravagii n-am vazut!
De ce nu-l ia de-acolo careva
E încă bun, mai poate ajuta!
--Străine, văd că nu ești de la noi,
Căruțul ăla, a strivit vreo doi!
În spate l-au cărat câte puțin
Iar șalele li-s rupte, nu-i mai țin!
La astă treabă nimeni nu se bagă,
E grea, e drumul prost, nu e de șagă!
--Dar bine, vă puteți pune vreo doi
Să scoateți carul acela din noroi!
De nu puteți să-l duceți până-n deal
Măcar să-l luați din drum, c-așa-i normal!
Și când vorbeau cei doi, trecu în zbor
Un stol de gâște, măcănind de zor,
Ce se-nțeleseră destul de-ușor
Mutară carul ca pe-un fulgușor!
morala:
O gâscă este cea ce-a ajutat
Pentru efort, nimic nu i s-a dat!
Măgarul a lăsat povara-n drum
Pe tot ce-a pus copita este scrum!!!
002484
0