Poezie
Destin
2 min lectură·
Mediu
Deși, spun unii, el a fost tiranul
ce ne-a robit o viață cu dictatura sa,
azi, când totul s-a sfârțit, oare sistemul
e diferit de celalalt...sau tot asa-i?
Ieri, nici nu aveai voie gura s-o deschizi
cenzurat erai întreaga lume-o stie,
azi poți vorbi, poți face orice să te extinzi
Dar vai, e ca glasul ce se stinge în pustie!
Totul relativ e mi se pare,
cu mic, cu mare, încercăm să ne mințim,
căci asta este lumea noastră cea reală-n care,
vrem să trăim, să fim, să dăinuim!
Că din pământ noi suntem și în pământ vom fi,
mereu de-acum-nainte și-așa până-n târziu,
atât ne-a mai rămas în lumea asta rece,
doar, să murim încet făr` de lumini la crestet!
Toți avem o soartă și un destin de urmat,
aici cei mici și neinsemnați vom face cea mai rămas,
să-nchidem ochii brusc, mulțumiți să fim de noi,
că am scăpat de chin și am scăpat de voi,
de cei ce fac destinul acesta blestemat
Ce e atât de negru și greu de urmat!
Dar vina toata o poartă, ei corbi cu negre pene
Ce ne mănâncă trupul și sufletul ni-l piere!
Dar, cine-s oare corbii cei negri și urați,
nu-s oare comuniștii și noii lor recruti?!?
Ce se numesc acu` politicieni și senatori,
dar e sunt ucigașii care-au lovit în noi!
În mintea lor stă gândul cel putred și-mpuțit,
să suportăm noi birul pe care l-au impus,
s-avem pe noi povara ce ne-a robit de ani
și care din pacate, va ține zeci de ani!
Dar, nu putem noi oare de boală sa scăpam?!?
Nu cred, deși aș vrea să sper,
dar asta este soarta ce-o avem de urmat,
drumul îngust cu piedici...destin, de alții dat!
012.419
0
MS