miros de tămâie
miros de carne proaspătă în jur grăsimea de pe buzele noastre strălucește la soare ce bine e aici în mijlocul celor morți în ziua aceea am văzut o fată în sicriu îmbrăcată în haină de
fămă tare
vă rog ziceți că sunt nebun atunci n-o să-mi pară rău ca fac lucruri stranii ar trebui să fiu puternic dar nu sunt mă gândesc că anumite momente te pot face tare așa pe o bucată de
rece
tăiam lemne și vîntul îmi intra în burtă ca un pumnal bine ascuțit vroia la cald degeaba eram rece ca lama de la topor și încercam să mă cuprind cu propriile mîini adevărat vă spun că n-a
disperat
seara după tot ce e rău încerc să mă întind într-un loc sigur apoi îmi bag mutra în iarbă și urlu ca un pui de animal ce nu-și găsește mama doar în așa momente îți vine să-ți tai
minuni
copacii ăștia în fața mea chibrituri arse ai genunchii roși murdari de iod pari perfectă acum cînd e timpul să ne îmbolnăvim rîdem ca cei nebuni și carnea de pe noi e puhavă ca o buretă
