Monolog
E toamnă și pe strada ta Văd asta și nu mă mir Au ruginit frunze în fruntea pe care O sărutam si ea inflorea E palidă privirea ce mă umplea de-amar Cad zile,ore,file aiurea din calendar O
Moarte
Respir un aer rece,trist Expir melancolie Și tot ce am,e doar un gram De vise șterse,închise. Din câmpul viu,plin de culori A răms o pată Și din Luceferi sclipitori O
Mai bine păgân decat ateu
Ce rost are dimineața Fără soare Și ce rost are primăvara Fără o floare Oare,ce rost ar avea planeta Fără noi Există dragoste Când nu suntem doi?
Nu vreau sa stralucesc
Nu vreau sa strălucesc precum soarele Vreau sa fiu infinitul intuneric ca sa poți străluci Sunt mii de lucruri care ard de vii Tu niciodata n-ai să sti De n-ai fi fost tu Nu ți-aș fi scris
Deprimare
Nu vreau Sa ma trezesc dimieata Sa incep din nou cu viata Nu vreau Sa mai aud un singur cuvant Care imi provoaca suferinta Si nu pot sa-l mai scot Din gand Nu vreau Sa ma gandesc la
IUBIREA TA SUBLIMA
Daca as putea sa te impusc Nu as ezita Dar mai bine prefer un cutit Si vreau unul ascutit Adanc in inima ta Sa-ti arat dragostea mea De-as putea sa mut muntii din loc Sa te lovesc la
Filozofia vietii
Doar un om pe care l-a calcat o masina Doar o baba lesinata pe strada Nimic nou Doar un Emo intr-o vila Isi taia venele doar odata Doar un betivan de bou Distrus de un simplu metrou Doar un
Suflet de gheata
Pentru tine,iubitule,soarele rasare Tu nu-l vezi,esti singur In lumea asta mare Pentru tine,dragul meu,stelele lucesc Tu te-ascunzi de ele Dar ele te privesc Luna iti zambeste Dar tu te
LUCIFER
EU sunt LUCIFER,o STEA cazuta NU am suflet,DETEST iubirea DETEST fericirea,imi place tacerea Si MINCIUNA multa LUCESC in INTUNERIC Dar nimeni nu ma vede Imi place sa DISTRUG Caci sunt un
Iubire moarta
La granita dintre durere si fericire Suntem noi,muritorii cu zile Asteptam sa cada din cer fericire Dar nu cade decat prin iubire La granita dintre viata si moarte Stam noi inchisi fara
