Măști și o trompetă
privesc in ochi un cangur se trag sforile peste mulțime cine aude trompeta dansează aș prefera să te iubesc să te închei la nasturi cu fereastra deschisă curge noroi
de ce au ajuns comuniștii pe Lună
-I- becurile erau numărate și orice discuție era despre provizii de becuri și de salam mai aveam nevoie de lumină și stelele se ocupau de
INOCENTA SI DISCERNAMANT
doar copiii au trepte pe care nu le calca cu piciorul au linii pe care nu le traseaza cu
Monte-Carlo
stâncile aprinse ca un rug pe fruntea unui film nedevelopat rușinea soarelui dezbrăcat de vise și
doi
intunericul pleoapelor lunecat pe figurile noastre cand inseram desculti in tufisuri cu luntrea in
in dialog cu al treilea
primul:sunt satul de gandurile care atarna in Dunare si care nu pleaca la vale
