Poezie

Ingerul

1 min lectură·15 decembrie 2008

Mediu

Lumină crăpată de-a lat, și de-a lungul!...

De unde te naști?...și care ți-e gândul!...

Eu, fără de chef, cu pana în mână...

Încerc să te nasc, pe-o foaie de lână!

În gându-mi pocit, se naște-o idee!...

Să las dezgolit un trup de femeie,

Pe chipul ei plâns!

Să-mi râdă iubirea...

Iar eu, și cu mine!...

Să ne pierdem firea!

Să-mi tremure mâna!...

Și timpul timid să se rupă!

Din cerul albastru, lumină să curgă!

Pământul fricos, să-ncerce să fugă!...

Cu ochiul să-mi facă!...

Bucata de lână!...să râdă!

.................................

O clipă, un zâmbet naiv, să-nflorească!

Și tot ce credeam...acum, să ia viață!

În soarta-mi retrasă, și-ascunsă de mort!

S-apară o fată frumoasă, la față și port,

Cu părul de aur, în vântul speriat!...

Să vină grăbită, la mine!...iar eu?...

\"Am plecat!\"...

001.937

Matei Danut Alexandru. “Ingerul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/matei-danut-alexandru/poezie/1814473/ingerul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.