Poezie
E jale!
1 min lectură·
Mediu
E jale!
Mă uit în jur, și ce văd? E jale,
Sau poate e doar o arătare!
Dar prea reala mi se-arată
Când mă gândesc la ea deodată!
Uita-te-n jur și vei vedea,
Nu mai găsești iubirea nicăierea.
Cât de prietenii adevărați,
Nu îi găsești nici printre frați.
Păcat,
Că tot ce-a fost s-a spulberat,
În negura de ieftin plină,
Să fiu eu doar om dintr-o duzină?
Sau poate unul într-o încercare,
Ce l-a înfrânt cu disperare,
Un dor ce cu\'ale lui puteri
A luat un suflet dintre teferi!
Așa-a trecut înc-o zi plină,
Și noaptea se așterne lină.
Iar mâine, o altă zi de jale,
Ne iese iar, și iar, în cale.
E jale deci, nu doar într-al meu dor,
Dar și în lumea ce zidește
Un falnic zid ce-ncet cobor
Spre adevăr fără poveste.
012657
0
E jale, foarte mare,
Te-n covoaie de spinare,
Ai pornit cu ea la vale,
De nu-ti sta nimic in cale!
Las-o balta!