Poezie
Þi-aduci aminte
1 min lectură·
Mediu
Þi-aduci aminte când mâna aceasta trecea peste chipul tău
și-ți alinta pe rând obrazul, genele și ochii, fruntea largă,
Apoi aluneca ușor pe-o tâmplă și-ți săruta buzele?
Atunci, un fior ușor îți tremura bărbia,
iar mâna mea, simțindu-se, îți înșfăca gâtlejul care pulsa de emoție.
Nu vroia să-ți distrugă portretul, însă, admirându-ți părul,
a mișcat o șuviță care se arcuia frumos pe frunte
și astfel ți-am zărit sprânceana jenându-se ușor, căci rămăsese fără veștmânt...
Þi-aduci aminte când mâna aceasta trecea peste umerii tăi
și le simțea rotunjimile în căușul palmei,
apoi te zgâlțâia puțin, ca o dojeană de iubire?
Atunci tu te retrăgeai, cu gesturi de pudoare,
iar mâna mea, simțindu-se, se retrăgea ușor, ascunzându-se într-un buzunar.
Nu vroia să te scoată din visare, însă, atingându-te
a spulberat acea beatitudine ce-ți modela ființa
și astfel, ți-am zarit adâncul ochilor și am făcut legământ pe veci cu sufletul tău.
002005
0