Poezie
TESTAMENT
7
1 min lectură·
Mediu
sunt prins în trafic:
instinctele criminale mă bântuie,
și tremur când privesc bondarii cum se-nneacă
în bolta de azur a aerului pur -
acum sunt singur printre resturi de țigară
cu fluturi morți de frig spre-n pulpa mea
de asfințit prin infinit...
oh, simt o viață mizeră
cum curge prin sângele meu cocoloașe,
prin pieptul meu mâncat de viermi...
trei, patru, de la A la P sunt răgușit:
strig după ei, flămând,
arunc în spate caii de ceară;
toți strugurii sunt copți, dar strugurele meu
e parcă ars de cuvinte necoapte,
de ruguri aprinse din spate...
fă viață, te ucid
cu-nnec de sânge răgușit, din mine!...
de 7 ori am încercat să potrivesc funia, untul,
de alte 7 am căzut stupid spre moarte:
uite cum 7 devine un număr magic
să mă închin lui,
celui din care izvorăște plomba magnifică a adevărului cariat;
acum am conștiința curată,
fără pată,fără pată,
căci nu am uitat niciodată
gustul dulce al copacului verde
cum crește sălbatic din mine...
001517
0