Poezie
Agonia Mitului Primitiv
1 min lectură·
Mediu
Templele se prabusesc în mare
Agonizând în spumele albastre
Totul se darâma, apele inunda
Fundamentele solide ale visurilor noastre.
Zeii misuna grabiti pe punte
Stupind nervos si racnind la sfintii buimaci;
Apele au impregnat uriasul burete mistic
Ce se scufunda în apele stapânite de draci.
Ploaia întareste atmosfera dezolanta
Completând de sus necesarul de apa,
În potopul nebun oamenii râd nervos
Si privesc pe sfintii care crapa.
Predicatorii Lumii de Apoi înveselesc tabloul
Ridicând degete osoase peste dementa adunare
În timp ce templele visurilor noastre,
Fundamente solide ale motivatiei umane,
Si toate dumnezeiestile inventii ale mintii primitive
Se scufunda încet si agonic în mare...
001.035
0