Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Gând

1 min lectură·
Mediu
cu fruntea pe lună stau în noapte
nu nu sunt nebun
sunt prin locurile întâmplării
nebunii aici au multă libertate
eu trăiesc într-un ceasornic
am să iau un ceai de flori
voi îndemna la înflorire
în mine crește un ram
un mugur să-l pun în piept
poate îmi dă altă inimă mai de bărbat
poate îmi dă inima ta de femeie
oricum te port în gând
dragostea pentru vers va fi mai cronică
voi plânge după fiecare frunză arsă
după orașele cu străzi moarte
căzute pe lângă trupuri de piatră
pădurile fără umbră
aventura mea de viață
aștept să vină o dragoste nebună
să uit de tot și de toate
să-mi poarte mâinile lipite pe trup
ca niște aripi ascuțite pe spate
așa îmi voi crește gândurile în palme
le voi sufla pe drumurile tale
022.961
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
135
Citire
1 min
Versuri
24
Actualizat

Cum sa citezi

marius nițov. “Gând.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marius-nitov/poezie/1769085/gand

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Ce mult seamana gandirea, simtirea acestei poezii cu sufletul meu....retin:\" voi plânge după fiecare frunză arsă\" ! foarte frumos...\"sa uit de tot si de toate\"... Sa scrii mult ca scrii foarte bine! felicitari!
cu admiratie,
andrei
0
@ioan-mircea-popoviciIPIoan-Mircea Popovici
nu te astepta la un comantariu standard. nonstandardul da viata intamplarii de zi cu zi. ce fac acum este doar un semn de seara. grabit dupa o zi in prag de primavara. ma bucur ca din orasul studentiei mele imi scrie cineva. daca mergi in piata Sfantul Gheorghe si te uiti spre cer pe sageata sfantului te vei intalni cu ferestrele mansardei atelierului meu de matematicar. acum iau din plaja versurilor tale cateva scoici si cu ele fac un nou turn, ca semn de poarta pentru cararile care vor veni...

trăiesc într-un ceasornic
cu fruntea pe lună stau în noapte
în mine crește un ram
un mugur să-l pun în piept
voi plânge după fiecare frunză arsă
după orașele cu străzi moarte
căzute pe lângă trupuri de piatră
ca niște aripi ascuțite pe spate
așa îmi voi crește gândurile în palme
le voi sufla pe drumurile tale

aprind pipa lui Aristos si vad peste tot frumos. nu zic ca-n gestul asta ar lipsi un pic de farmec. n-ar mai avea nici un rost poezia daca le-am lua pe toate asa cum sunt. la vara ne intalnim la un skandemberg la adresa de pe scara mea dubla... bucurii, prietenie si poezie intr-un rotocol de fum, la o cafea, un concert de chitara, in aceeasi cafenea...
0