Poezie
Sclipirea M
Existenta
2 min lectură·
Mediu
Existență infinită...
Doar când nu am chef de tine
Am impresia că sunt
Cel puternic, dar de fapt
Mărginit și vai de mine...
Lăsând la o parte timpul,
Spațiale limitări,
Proaspete civilizații
Primesc naștere in spații,
Dar sătule d-aberații,
Jocuri de lumini și umbre
Mor subit in jocuri sumbre.
Teze și cu proclamații -
Mă-ntorc inapoi la mine,
\"De ce oare am plecat
Când eram tot eu dar altul\",
Am soptit in toiul nopții.
Trece ora, ora vine...
E un joc hoinar al minții
O copilarie-adultă,
Ce te duce pe un fir
De poveste abatută.
Primesc unda de lumina
O ascund in suflet bine,
Iar din fugă, colo-n zare
Mă opresc din cautare.
Nici limbajul nu-mi dă voie
Să-i mai dau un singur nume.
Azi ești Tu, maine sunt Eu
Altă dată, tot mereu...
Gaura din anotimpuri
Decupată din colaje
Ale umbrei inocente
Materializată-n Lume.
Este gândul care-mi face
Cateva contururi...
Vorbe de povețe pline,
Urme-albastre peste randuri,
Pot să dau orice se cere.
De vrei Mare, iți dau Mare,
De vrei maluri, iți dau maluri.
Povesteste-mi despre tine,
Să-mi pot face-o parere
D-ale Lumii idealuri.
Viziuni și aspirații
Se opresc intr-un ocean,
El deasupra și sub toate
Infinit, in van.
E o Lume fără ageri
Sau lucizi. De ce?
Așteptând ironic timpul
Să cântam tot alfabetul
Fără nota \"Re\"?
Poate ne ajunge Unul
Care va putea-ntr-o zi,
Fără multă brambureală,
Sacrificii și rascoală,
In sfarsit s-arate drumul
Către noi, copii.
00987
0