Prinț în zeghe
Râzând de el, extremă signiorie nu i-a oferit nicio enorie un papă de pe mapamond proclamându-l “Apostolul vagabond” Hrănind săracii, a primit cu greu o eparhie ducea scaunul din strană cu
Suntem oare temple umblătoare?
Cred că suntem niște temple umblătoare când ne rugăm o energie vie ne cuprinde trupul, mintea și sufletul Coloana noastră se ține-n treizeci și trei de vertebre exact cât vârsta lui Iisus. Inima,
În Bula noastră
Din forul marginal al Bulei noastre decretăm plenar cine nu bea cu noi bea împotriva noastră Ne emoționăm colectiv păcălim adevărul judecăm selectiv urâm compozitorul de ce fredonează partituri
Crâmpei de mintoșag
Oricât de lină e linia de lumină o liră de crepuscul e lerul lin al licărului leorb de lentoșag E liniște lacustră lac licărind din liră picur linii de mintoșag
Doină
Cât de grăbit așternusem pumnul de țărână peste bunica și am plecat Eram grăbit să colind lumea Mama-mi pusese în buzunar firul statorniciei l-am pierdut în prima gară Grăbeam fuga de mine ani
Revenire din Occident
Întoarcerea în Est, adică acasă, aduce răsăritul mai devreme. În fiecare zi, cu două ceasuri înaintea lor, suntem poleiți cu lumină. Așa a vrut Dumnezeu, la noi să fie zi,
