Tradarea

Tradarea Mersul tau pluteste; pasul tau e-o dezmierdare. Alb e chipul tau iubito si mai alb cand privesc rosul macului, pe-ale tale buze-nnourate. Negrii ochi iti sterg culoarea si palesc privindu-ti parul; soare tras in fire, aur fin precum matasea. Panza alba de paianjen, fum al apei clocotite; Inger viu, tu calci femeie, iarba cruda a diminetii si zambesc ale tale visuri, cu- a ta gura de fecioara. Soapta diminetii, ti-o rostesti fara de voie, magic cant ce ma adoarme, sunet viu ce ma cuprinde. Mana ta e mangaierea pruncului uitat in spate, biciul crud al asteptarii intruparii fericirii. Nu vreau lauri sa intepe fruntea mea intunecata, nici vreun inceput de lume, capat poate-al altei lumi... Da-mi gurita ta fecioara, sa-mi dispara intelesul lumii mele de cuvinte, pentru-o gura de femeie. Cand m-asculti, iti simt suflarea, ti-aud pulsul de sub tample si-ti vad palmele-nrosite, ce incearca sa se ascunda. Soapta codrului, ce se-nchide surd in zare, rasturnarea fina-a apei peste pietre netezite, aerul lovit de aripi ce se-nalta catre soare, le ghicesc dupa uitare, in ecoul vocii tale, in suspinul ce se rupe din dorinta ta, femeie. Mult prea las sa-ti cer minunea ce sub pasul tau se pierde; mult prea las sa-ti spun \"Adio!\" si mai las sa-mi duc povara. Inger alb, cu chip de ceara, pacea ta ma-nnebuneste, linu-ti scancet, ma ingheata;Mult prea alba sa fii femeie; eu pe tine te-am iubit! N-am gasit decat paloarea de pe carnea-nfometata, ce se strange ca lumina sub imensa-ntunecime. Gura ta ca norul rece, a hranit a mea durere si-a pradat a mea dorinta pentru gura alteia. Bratul tau se infioara si ma strangi cu-a ta fiinta, ce gandeste... la ce oare? Imi zambesti amar de dulce, ochii tai sclipesc mai tare, caci la altul te gandesti; ma cuprinzi cu multa mila, de n-as sti ce-ti poarta gandul...; te-as ruga sa-mi spui cusurul \"inocentei\" mele vieti. Esti femeie, grea povara! Cat dispret si ce rusine se arunca fara noima. Cata miselie zace si cat soarbem de pe-o buza. Nu-ntelegem decat carnea chinuita de prostie. Pe un val plutind in aer, castel de ape am construit, in pamant sa se sfarseasca; iarba cruda-a diminetii, tu femeie sa o calci!