Poezie

beznă

2 min lectură·26 decembrie 2016

Mediu

am căzut iar în beznă

ultimul fir de lumină s-a rupt

și n-am mai avut de ce să mă mai agăț

după ce s-a închis trapa

respir greu

suport frigul

și nu strig după ajutor

ci mă uit în sus să văd dacă bate cineva mai întâi

ultima oară când am fost aici am scrijelit ceva pe perete

și acum încerc să-mi dau seama ce era pipăind literele

dar nu reușesc

așa că încep să scriu altceva

filosofii pentru nimeni

poezii pentru orbi

în liniște gândurile își găsesc sigure vocea

și nu mai au nevoie de mine să le articulez

așa că vorbesc între ele

și se ceartă

sau se iubesc

apoi pleacă

acum chiar că am rămas singur

dar mi-am amintit ceva

mi-am amintit pentru ce am scris în perete data trecută

pun piciorul pe o literă din ultima strofă și mă împing

apuc cu mâna alta din strofa a patra și mă trag

ajung la strofa a doua, obosit

apoi la prima

și de pe primul vers împing trapa cu ultimele puteri

sunt orbit de lumină, plâng de fericire

și mă ridic

lăsând scara aceasta pe care poate o s-o mai folosească cineva

să se ridice

și să iasă din beznă

001.174

Marius Florea. “beznă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marius-florea/poezie/14100788/bezna

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.