Poezie
Poveste de Dragoste
1 min lectură·
Mediu
Poveste de Dragoste
-de MVB
Mi-o amintesc ca pe-o regină
Măreață, matriarhă, demnă
Distinsă suveran de gintă
Neînduplecată și supremă
Cu oameni buni și muncitori
Și lanuri mari și măiestoase
Cu bogații nemărginite
O glie plină de prisoase
Pe fruntea-i tipărit Banatul
În inimă sălaș Moldova
Crișana curge lin pe ape
Cu limba-i dulce și cu slova
Ardealu-i dincolo de codri
Mirific plai un Maramureș
Iar Bucovina-n mănăstiri
Evocă un trecut de iureș
O Dobroge de paradis
Cu Delta ei cea uimitoare
Și o Muntenie semeață
De țară, ea conducătoare
Oltenia de sub Carpați
Unde strămoșii au luptat
Să ne creieze-un viitor
Și să trăim neexploatat
Nu pot s-o uit cât voi trăi
Și neam de neamul meu va spune
Că-n inimă mi-a fost mereu
Chiar după ce eu voi apune
Și chiar departe când mă știu
Chemarea Dacilor nu lasă
Cu pasul pribegit oi fi
Dar inima-i la dulcea casă
Iar când pierdut mă simt prin neamuri
Și rostul meu îl voi nega
Mi-oi aminti de-un țărm ce strigă
C-acolo este țara mea
Te Iubesc România Mea Cea Dulce Și De Neuitat!
MVB @2/27/2011
ÿ·٠•●♥ Ƹ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒ ♥●•٠·ÿ
00981
0