Ofelia Mea

Ofelia Mea

-de MVB

Te-ai îmbrăcat în haine albe, pure de mătase

Și-o cununiță ți-a cuprins părul de rai

Erai ca cea mai fragedă mireasă

Ca zânele din nopțile de vară tu sclipeai.

Pluteai ușor pe pajistea de visuri

Și totul înflorea în calea ta

Lăsai în urma pași de paradisuri

În care colinda inima mea.

Și-ți urmăream făptura delicată

Ce se îndepărta încet spre orizont

Am stat încremenit de frumusețea toată

Până când tu ai dispărut sub piemont.

Și-am început s-alerg grăbit spre tine

Să te-ntâlnesc și să te iau în brațe

Să pot să-ți dau tot ce-i mai bun în mine

Și dragoste să îți declar atunci pe față.

Dar te pierdusem din vedere-o vreme

Și disperat te-am căutat în toată lumea

Te risipisei din mirajul meu edenic

Și părăsisei viața mea pe totdeauna.

Te-am regăsit într-un târziu în codru mare

Pluteai pe râul lin și șoptitor

Sclipirea feței tale lumina și apa

Și stelele ce săgetau pe cer în zbor.

Și-am vrut să vin ca să plutesc cu tine

Și să uitam de viață până-n asfințit

Să fim doi plutitori eterni pe ape

Să nu ne știe nimeni fiindcă ne-am iubit.

MVB @12/29/2010

-În timpul unei conversații despre cum ne alegem prietenii pe Facebook stârnită de Angela