Poezie
Minune
1 min lectură·
Mediu
Minune
Ma uit la Cer si pe Pamant
Ma minunez de toate cate sunt,
Pe Pamant campia,pomii si florile
Pe Cer Soarele,Luna si stelele.
Eu cine sunt,si ei,semenii mei?
Prea mici pentru a stii ce e cu noi...
Destinul ne e scris de cineva
Si fiecare vom ajunge undeva,candva.
Ne bucuram de tot ce ne-inconjoara,
Am impartit Pamantu-n cate-o tara...
Si ca sa stim sa ne deosebim,
Am inventat o limba s-o vorbim.
Si fiecare,tara lui si-a dezvoltat
De la caruta am ajuns la tren accelerat,
De la colibele invelite cu stuf
La blocuri cu etaje, tot mai sus
Pamantul l-am facut mai roditor
Plugul nu mai e tras de boi,ci de tractor...
Avem in ficare an roade bogate,
Bucatele in fabrici preparate
Dar suntem rai si nu ne multumim
Tot timpul intre tari ne razboim
Speram totusi ca va veni o zi
Cand ne vom impaca,ne vom iubi.
Hotare intre noi nu vor mai fi
Si unde vrem,acolo vom trai
Toti vom fi frati,o limba vom vorbi,
In pace si armonie vom trai.
Marinca Nita
011.727
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Marinca Nita
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 176
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 30
- Actualizat
Cum sa citezi
Marinca Nita. “Minune.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marinca-nita/poezie/104841/minuneComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
incearca si altceva, genul asta de ode, despre cintarea romaniei, oda pamintului, etc, par cam desuete
succes