Poezie
Zbucium
1 min lectură·
Mediu
Ea crede cu tărie că sufletul ei poate fi liber.
Sufletul ei nu seamănă cu o pasăre furtunar,
Dar ea își imaginează această cale de eliberare.
Privirea ochilor ei albaștri abia poate masca
O furtună spirituală internă aproape insuportabilă.
Dragostea ei interzisă lasă urme ,care devin
Riduri umede pe fața ei, ce nu exprimă nimic.
Ea își fumează în tăcere aproape toate decepțiile,
Care penetrează profund spiritul ei ,ca niște gloanțe.
În turnul ei de fildeș, toate visele sunt înghețate.
Zeița Fortuna îi îndurerează trandafirii albaștri,
Acei trandafiri plini de echimoze și contuzii.
Gândul ei caută extremele logice și logica extremelor.
001315
0