Poezie

Piatra

1 min lectură·1 martie 2013

Mediu

O piatră, care se rostogolește de pe un vârf de munte,

în mod aparent doar cade. De fapt, ea caută în adânc

sensul vieții. Ea sfârșește prin a se scufunda pentru a

deveni piatră de râu, memorizând istoria în fosilă.

Această piatră are sentimente. Ea simte lacrimile

timpului,dar și picăturile de ploaie. O piatră de râu

strălucește veselă în lumina soarelui, dar este

tristă în umbra muntelui, extrem de melancolică

în lumina lunii și visătoare noaptea, în special

atunci când râul o îmbrățișează cu undele sale.

Această bucată de stâncă rămâne singură în

albia secată a râului mult timp pentru a reflecta

asupra propriei ei existențe. Ea este aceeași piatră

care se crapă, aceeași ,care este zidită în altarul

pentru jertfă, sau așezată de Iisus în capul unghiului.

Dar, uneori, ea poate deveni simbolul pietrei filozofale,

sau chiar vârful unei piramide.Indiferent de structura ei,

ea nu va putea fi îndoită și nu-și va schimba esența,

pentru că orice piatră este și rămâne întotdeauna o

parte din muntele de care se desprinde.

001.277

Marieta Maglas. “Piatra.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marieta-maglas/poezie/14025195/piatra

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.