Poezie
Amurgul visului pierdut
Dedic in memoria actorului si poetului Mircea Belu, bun prieten - poezie scrisa pe cand era in viata
1 min lectură·
Mediu
Plâng în amurgul visului pierdut
Sperând în biruința care se arată...
Mereu în ochii gândului născut
Ce naște pentru-ntâia dată
O stea...căzută în tăcere
În larg de ape și pe vechi tărâm...
Îmi vin în minte clipe fericite
Și știu că doar cu ele-am să rămân.
Ferit-am cale lungă
Gânduri ce rău concep
Destinul vieții - oarbe,
Și-am plâns atunci...
Nu mai fuma dom\' Belu,
Nu mai dori să mori
Gândind că după moarte,
De-acolo sus din nori
Vezi oameni amintindu-și cu jale
Poezia scrisă cu mâna minții dumitale.
Căci doar iubind poți scrie
Și scrii doar din iubire.
O clipă de repaus, un pic de rătăcire,
Un vis în care laud talentul, în stil mut,
Vreau nimeni să nu creadă
C-ar fi un vis pierdut.
001793
0