Poezie
Viață de câine
O paralelă cu oamenii fără adăpost
1 min lectură·
Mediu
Sunt un animal hoinar, murdar, mulți îmi zic : câine
caut prin gunoaie trăiesc de pe azi pe mâine
sălbatic de fel, nu pot fi altfel,
văd că nimeni nu mă iubeste
de-aia mușc pănă și mâna ce mă hrănește
sunt ăla căruia îi dai cu piciorul pe stradă
strigi la mine: MARȘ... nimeni nu vrea să mă vadă
o iau la fugă speriat cu coada-ntre picioare
că uneori oamenii-s mai câini decât câinii și asta doare
plin de purici mă scarpin mereu, ce p#&@ mea
și așa nu se uită la mine nici o cățea
că n-am ce oferi, am blana jegoasă cu pete gri
iar mâncarea ce o mănânc nu-i Pedigree
ignorat adesea de javre la costum
și dame de consum
încă mai aștept... un suflet bun.
001.397
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Marian Morcot
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 129
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Marian Morcot. “Viață de câine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marian-morcot/poezie/13908904/viata-de-caineComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.