Acrostih
Tîrzie-i noaptea, și-i pustiu, E noaptea-n care mortu-i viu. Ieșind din casă mă îndrept... Unde? Nu știu, poate s-aștept. Bărcuța mea e-acolo-n port, E singură precum un mort, Să îi dezleg
Doar tu
În liniștea nopții, Pe cărări mergând, M-aud suspinând De dorul vieții. Căci totul e mort, Și triste sunt toate, În suflet nu-ncape Tristețea ce-o port. Dar, în inima-mi moartă Și-n
Amurg
Cred că ziua-i pe sfârșite, Iar amurgul ne-a cuprins, Haide, haide dulce fata, Hai acolo-n luminiș. Ce-ți dorește inimioara O sa-ți dau, chiar și mai mult, Numai că, în schimb tu trebui\' Să
De ce ?
Când în nopțile de iarnă Se aude-un vuet lung Și copacii se înclină Pâna aproape de pământ... Este crivățul ce-n goană Spulberă și răscolește, Chiar ființa fără hrană Din bârlogul ei nu
privesc in gol
Privesc in gol, copacii goi mă dor, Mă arde sufletul pe care-apas\' un nor. Tu m-ai iubit? Amor nefericit, stiam, Ce dureros stiam, zadarnic, nu te-nțelegem. Dar azi explozia tristeții mă
