Poezie
Jocul de-a joaca
1 min lectură·
Mediu
Mă jucam
și soarele era lângă mine
dar nu se juca.
Am luat de vână vântul:
și amândoi
am învârtit jocul la înălțime;
iar soarele era lângă mine
dar nu se juca.
Am tras ușor de ureche un munte
și ne-am încins la joc împreună pe pante și văi;
și soarele era lângă mine
dar nu se juca.
Am adus în jocuril emele
câmpiile, dealurile, apele, norii, păsările, copacii,
toate peșterile,
luna și stelele;
și soarele era lângă mine
dar nu se juca.
Atunci am luat ușor, de mână,
toți copiii din vecini
și ne-am rotit în hore printre munți,
am sărit din copac în copac,
am șuierat ca vântul,
peste valuri și printre nori;
iar soarele era lângă noi
și s-a prins în horă!
De-atunci,
mă joc mereu cu sufletul meu
în sufletele altor copii
și soarele este mereu lângă noi
și se joacă.
001.994
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Maria Vâlcu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 145
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 31
- Actualizat
Cum sa citezi
Maria Vâlcu. “Jocul de-a joaca.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maria-valcu-0026845/poezie/14065666/jocul-de-a-joacaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.