Prima zi de iarnă a unei fete românce din Basarabia

De dimineață se întrebă cum e să fii româncă în Basarabia? * să nu te cramponezi pe identități naționale în relaționarea socială, dar să nu uiți cine ești... Să păstrezi o demnitate a unei „fiiri” etnice. Să îți filozofezi cotidianul și prin prisma unei identități et(n)ice... căci până la urmă româncă ești în felul în care îți trăiești comunul, nunțile, cumetriile, morții. ** să traduci din Blaga „în Bulgakov”, să traduci din Bulgakov „în Blaga”. *** să ai un DOR, deloc patetic, pentru ideea de „român”, o sensibilitate durută profund, dar din care nu mai faci retorisme de miting. **** să iubești un rus până într-atât încât el să vorbească cu tine în limba ta. Să îți crească un copil și să știi că va fi o personalitate interesantă, căci e rodul a două culturi diferite... Să vorbești și tu o altă limbă, căci e limba Celuilalt, pe care ai ajuns să îl iubești, să ignori argumente istorico-politice, căci fiecare istorie și-a avut amorurile sale... tu ți-l asumi pe al tău!!! ***** să predai așa un curs universitar, încât și un studențel rus să rămână sensibilizat de ceea ce el nici nu a intuit că este cultura română... să faci totul cu o dexteritate culturală autosuficient-performantă... + ∞ Zâmbi foarte feminin: „Ești român în felul în care te percep cei care nu sunt, căci o cultură nu e o definiție de dicționar dată de vreo academie, e ceea ce cred despre ea oamenii... a fi româncă în Basarabia este adesea echivalent cu a prezenta certificate că nu ești cămilă în fața a două echidistanțe estice și vestice...” Și totuși a fi româncă în Basarabia e frumos, o simți intens, acut cu toți porii ființei tale feminine!!!