Poezie

Viata

1 min lectură·30 iunie 2008

Mediu

Fiind eu plina de pacate,

aveam un gand egou la moarte

priviind la cer cu ruga mare,

cu sufletul cersiam iertare..

apoi…Viata m-a intalnit

ea m-a oprit la gand si mi-a vorbit…

Atunci cand obosesti de zi si noapte,

cand gandul tau pleaca departe,

usor pierdut de realitate

gaseste-ma, nu te ineca in siguratate.

Atunci cand dorul te apasa,

trecutul doare si nu lasa,

cand timpul pare atat tacut

gaseste-ma, nu te opri nici un minunt.

Atunci cand vii sau pleci,

pe drumuri lungi de ratacesti,

fara sarsit le hoinaresti

gaseste-ma, sa nu ma parasesti.

Atunci cand e mai greu trecut

prin suferinti si nedreptati

incearaca a te sti ca ESTI

gaseste-ma, incerc sa te ajut.

Sa te invat sa fii,

sa te intorci si sa revii,

par scurta eu in fericire,

si lunga in durere..

dar..

tu sa ai curaj de-a trece

prin tot cei nergu si mai rece,

sa intelegi ca timpul

e un remediu cel mai bun,

ai sa gasesti in tot raspunsul

la orisice, in orice drum.

Doar trebuie sa ma gasesti..

sa fii tu insuti, sa traiesti

001.238

Maria Frumosu. “Viata.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maria-frumosu/poezie/1790397/viata

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.