Poezii

să lăsăm celulele să strige! să lăsăm unghiile să crească în carnea celuilalt! poate așa reușim și noi să fim unul în imensa banalitate pe care o respirăm ca orbii.

Așteptare de ce sari iar coarda în mine? știi că m-am născut din fărâme de nerăbdare și mă războiesc cu clipele la fel cum mă lupt cu noaptea. de ce refuzi bezna din mine și fluturii

Quo vadis? Unde ți-e locul, făptură de humă? Cât vrei să suferi aici, pe pământ? Razboiu-i pornit de mai bine de-o lună Și nu e păgân, și nici măcar sfânt Iar tu între noi ești doar o

Orient ...după o noapte de decembrie, e din nou moarte sub măslini... Sub flori de iasmină, prin umbra de aur Pășește Amin ca făptură de vis Pășește ușor peste frunze de laur Privește cu