Poezie
Prin horă
din tindă
1 min lectură·
Mediu
24.12.2002
Spun !
Eu spun!
Tot o să pot să spun până când
mâine va fi aici cu ieri de mână
cerându-mă-n hora străbună.
Mintea la picioare ar asculta:
“Noi nu prea știm a dansa
dacă mata spui-așa,
te-om propti și noi cumva
dar ne gâdilă la cuget
să-ntrebăm la domnul suflet.
Dreptule stai linistit
că nu înțeleg nimic.
Două cântece se-aud
vorbele parcă se-ascund.
Nu mai scrie în țărână
că avem hârtie bună
sor-ta de sus s-o-mbufna
și nu te-o mai scărpina.
Stai că-nțelegem ceva :
Hop așa și iar așa
Și-n-c-odată tot așa.
iaca\"
Nu v-o fi cu supărare
Domn se scrie cu d mare
iar cu dansul e de bine
de n-o să uitați de mine.
033.229
0
Am mestecat apoi, gândindu-mă la un bărbat care a știut să explice foarte frumos ce e pătratul, Brâncuși, de exemplu, și am înțeles că bărbaților poate să le fie conținut în întreg până și cubul. Poate un întreg chiar mai solid, mai trainic decât cercul sau sfera.
Să fie așa, că ancorați în real, bărbații simt cubul ca simbol al stabilității, al trăiniciei, la fel ca și Brâncuși care în \"Sărutul\" său a încastrat în cub femeia și bărbatul, uniți într-atât, încât din cei doi poți ridica o casă?
Cerc in pătrat…
Pătrat în cerc...
Cum e?:)
Eu cred ca Dumnezeu nu a gândit degeaba la cerc și pătrat,Ștefan..
Linea