Poezie

Mama

1 min lectură·15 martie 2019

Mediu

Prima fericire

Mângâiere-n viață,

Prima ei privire

Dată drept povață...

Primul ei sărut ,

Ce-n tipăt i-se ascunde

Dorul ei și un gând

Din zări,de nu știu unde.

Uitată-n depărtări ,

Curgând ca lacrimi ,stele...

Mămică mă înclin

Sărut palmele grele...

Ce din zorii zilei

Cu greu ele trudeau

Și-n orișicare seară

Cu drag mă-mbratisau.

Mai știi draga mămică,

Coditele-mi din păr..

Și râsetul cel dulce

Ca florile de măr....

Mai știi surâsul apei

Și geamul din pritvor

Și formele din stele

De toate îmi e dor.

Astăzi ,am crescut,

Mi-e dor sa mai fiu mică

Să-mi fac case din lut

Care mereu se strică ...

Dar îți promit măicuță

Că nu te voi uita

Nici casa părintească

Nici mângâierea ta

00799

Marculescu Valentina. “Mama.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marculescu-valentina/poezie/14136973/mama

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.