Poezii

Zorii se trezesc și-ți sorb lumina, O scânteie ce stinge-al nopții chin, Ea alungă umbra și suspinul, Lăsând în urmă un semn divin. ​Îl sap adânc în piatra veche, Unde timpul nu-l poate atinge

MMMarcu Monica

0

0

​Cu panglici împletite-n zori, Prin iarbă umbrele alungă, Râsul le sună printre flori, Ca clinchet de argint să-mpungă. ​Împletesc mândre cununițe, Și-n vânt își șoptesc taine vii, Cele mai dulci

MMMarcu Monica

0

0

​Când vânturi iuți de iarnă bat, Și lasă arțari și stejari pustii, Să tremure-n neaua de pe pat, În gerul din nopțile-argintii. Dar stând semeț în albul greu, O pată de jad, vie și aprinsă, Înfruntă

MMMarcu Monica

0

0

​Umbrele stăruie în valea liniștită, Unde îndoieli grele ca cețurile dimineții rămân. Dar în adâncul tăcerii, puterea se va aduna, Pentru a zdrobi lanțurile grele de frică și durere. O scânteie se

MMMarcu Monica

0

0