Poezie
Condamnata din eroare
suferinta
1 min lectură·
Mediu
Sunt condamnata din eroare
la o dragoste ce arde
ca o raza purpurie.
Ma inconjoara pustiul si tristetea.
Amintirea fericirii trecute-doare
caci visul dulce s-a destramat brusc
cu zgomot surd si amenintator.
Dragostea noastra apune.
A ars ca o minge purpurie
apoi s-a stins cu totul.
Triumfatoare,magia fricii pusese stapanire
pe acel ghem de carne,numit-inima.
In adancul noptii nesfarsite
in care iarba cadea suspinand,
lacrimile ce spalau durerea cerseau dragostea ta.
Nu meritai acele lacrimi.
Sunt condamnata din eroare.
003
0