Poza zilei de ieri

Cuvintele se opresc în punctul final Se adună în tine și se înmulțesc Se omoară reciproc în timp Și rămâne doar goliciunea limbii uscate. Un fum nociv, ușor parfumat de țigară Îți umple plămânul stâng Anesteziază încet mintea într-un vis Și te poartă prin camera obscură. Prin vena aproape înghețată Ce sângele și-a pierdut cursul Un lichid plin de mierea amăruie Îți învăluie puterea în tristețea frigului. Acum, singurătatea te cuprinde Chiar și în melodia zilei Te desprinzi de prietenul lumii Și te arunci în valul lacului rece. Plutești printre alge și pești Cauți la infinit definiția vieții Te minți neîncetat fâră scrupule Să mai scoți o bulă de respirație. În zadar te ascunzi și azi Sub vălul pictat al unei femei Ce a închis ochiul pustiit Și nu recunoaște dorința de a simți. În zadar cauți cu disperare Refugiul în frământări de oameni, În iubirea și dorința altora Tu rămâi peste zi același. Te privești în oglinda spartă Cu dorința de a vedea minunea O pasăre cu aripi uriașe Ce-și ia zborul spre o lume nouă. Inima bate accelerând nebună Pentru a se înălța spre cer Să cuprindă libertatea zborului Și lumina unei regine de noapte. Realitatea revine în corpul tău Te scoate la suprafață Ca pe un cadavru încă viu Să înoți spre malul zorilor albastre. Alarma ceasului vechi de sub pernă Þipă și te cheamă amenințător Să te trezești copile al pustiului fierbinte Din povestea nebunului de ieri.