Mediu
Văpaie-n livadă, pom de rândunele.
În dos, s-au copt fructele mele.
Mă cațăr pe brânci, iscodesc:
Gutuie.
Lucește superfructul noduros,
adevăratul rod din rai frumos.
Zbor peste Europă, Gutuie-n poală,
ajunge-ntreagă recolta-mi orientală.
Pusă bine pe pervaz,
văd ce fac după, poate dulceață.
Dar s-a dus, s-a dus! Păi cum?
— întreb pe omul meu englez
cu măr în obraz.
„Ah – apropo – ți-am aruncat fructul stricat.”
Șoc. Nu știa ce era.
Încărcătura mea continentală,
ancestral și sacru aur de catifea,
lui i s-a părut doar măr stricat.
007
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mara Rotundo
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 89
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Mara Rotundo. “Gutuie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mara-rotundo/poezie/14203036/gutuieComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.