Poezie
Titirezul
1 min lectură·
Mediu
Peste ziua un pic crispată,
S-a lăsat acum să cadă,
Un cearșaf din cârpă albastră,
Împroșcat cu-n pic sclipici.
De îndată ce m-apropii,
Siguranța mea dispare,
Când îl vezi în depărtare,
Pare că e liniștit.
Parcă stă acum la pândă,
Garda jos, de-o vei lăsa,
Ca să sară să te-nvârtă,
Neliniștea să ți-o ia.
Titirezul e haotic,
Veșnic e nepotolit,
El acum frumos zâmbește,
Și se învârte fericit.
În rotirea lui nebună,
Fără ca să prind de veste,
El m-a prins acum de mână,
Și mă-nvârte nebunește.
Nu-nțeleg cum de se poate,
Să se-nvârtă ne-ostenit,
Aripioare fermecate,
Titirezul meu iubit.
003.280
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Manuel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 100
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Manuel. “Titirezul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/manuel/poezie/98052/titirezulComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.