Poezie
Sonetul formelor de lut
1 min lectură·
Mediu
Ganduri cu fosnete de lene
Ma cheama in necunoscut
Si plec din forma mea de lut
Uitata dincoace de gene.
Las un muzeu in care zac
Cu praful putred pe comori
Nenumaratele valori
Ce-n netacere-n mine tac
Si plec hoinar prin univers
Prin constelatii si prin timp
Prinzand materia-ntr-n vers
Si negasindu-ma-n nimic
Ma intorc la vatra mea de lut
Din care am vrut sa ma ridic.
023.111
0
Găsesc aici un sonet de toată frumusețea, o prozodie clasică aproape perfectă (poate e cazul ortografiezi ultimile două versuri prin cratimă:
\"Ma-ntorc la vatra mea de lut
Din care-am vrut sa ma ridic\"?
O interesantă aventură a eului poetic, care s-ar părea că se termină cu un eșec/deziluzie; dar, se știe, în planul cunoașterii metafizice orice înfrângere reprezintă un nou pas înainte. :)
Mi-a plăcut mult în deosebi prima strofă.
Succces!