Fortuna

Fortuna Bratele tale frang moartea, caldura ta da suflu nou, Renasc pe pielea fina, trec printre franturi din mine, Apoi adorm. Visul ma lasa in continuitate, Langa tine. Momentul pierdut se plimba, se uita. Ma vede si incolteste…trecutul. Surad. Ochii Ii atintesc spre tine. Privirile se contopesc, si Un vuiet partinitor alunga amintirea. Razele se preumbla pe trupurile noastre, Jucandu-se cu ingeniozitatea clipei, Iar palmele se unesc sub un juramant Suprem: IUBIREA! Pasul ce il vom face pe acelasi drum ne vrea Asa cum suntem, un el si o ea, o singura Imperfectiune. Calea ne cheama sa ne Imbatam simturile in razele ei, sa Nastem nevazutul, sa sustinem clipa. Impreuna alergam sub bolta fericirii, Mana in mana soptim nebunia. Dincolo De noi e copilaria ce am lasat-o in urma, Ce o traim unul in ochii celuilalt. Iar Inimile noastre se simt dintotdeauna si pentru Totdeauna: DIN DRAGOSTE!