Poezie
atât de-aproape
Când libertatea vine cu mâinile stropite de sânge este greu să dai mâna cu ea
1 min lectură·
Mediu
timpul
mi-a crestat
clipele
pe trupul
rănit
de încleștarea vremilor...
atingerea sărutului tău
doare...
în unde de lumină
brațul cerșește
liniștea
ce nu mai vine...
am strâns
atâta uimire
în priviri...
m-a părăsit
și gândul
picurat de cuvinte...
degetele
s-au făcut cioturi
nu mai plâng
se zbat
neputincioase...
mențin echilibrul
rătăcit
cu multe brațe
neștiind
c-ai fost
atât
de-aproape...
maia
002.235
0