te-ai aplecat

Citatul din Seneca spune multe despre poemul tău, poate cântărește chiar mai mult decât o cheie pentru lectură, tocmai când nu ar trebui să fie mai mult decât un simplu motto. Spune multe despre poemul tău în sensul că îl completează, până devine o parte a lui. Începutul și sfârșitul sunt cele mai reușite părți, tremurul de la care pornește și la care se revine (circular), neputința (capabilă de a fi chiar tema textului) și îmbinarea celor două persoane – una fixată ipotetic iar cealaltă simplu eu liric – sunt impresionante, mai ales dacă se observă numărul limitat de cuvinte; în schimb, corpul textului e compus din multe clișee („bezne reci” / „aripi de vise”), imagini-concept neacoperite („fără dimensiuni își caută tărâmul”) și alte inutilități, când a fost anunțată o stare austeră, o hipertrofiere înșurubată în resemnare.