Jurnal
Balshoi Kanion
1 min lectură·
Mediu
Mă-nchin-nainte-ți, natură.
Sălbaticei perfecțiuni mă-nchin.
Mă-nchin la stâncă
Și la apa ce-o spală
La soare, cer și nori,
Mă-nchin.
034.083
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Magda Cote
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 19
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Magda Cote. “Balshoi Kanion.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/magda-cote/jurnal/92700/balshoi-kanionComentarii (3)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.
AH
AHArthur H.✓
Amor de natura amor de viata, pitic te timti dar amorul in a ta inima e mai mare decit canionul...
0
KL
iata ca se mai poate scrie si \"inspirat de natura\". mesaj oarecum panteist. ingerii nu trebuiau sa lipseasca asa ca sunt aruncati in versul final. discurs liric patetic. \"piticul\" ala e ca nuca in perete. inversiuni stangace, pretiozitati inutile. nimic, deci.
0
MC Eu va multumesc pentru atentia acordata acestor randuri, dar cu toata politetea tre sa spun: Da, domnule, inspirat de natura.. textul este panteist, asta imi era starea in acel moment.
Cocotata fiind undeva deasupra unei cascade, cand slabiciunea fizica mi-a lasat doar contemplarea, asta am simtit: sa scriu.Cuvintele, pana-ntr-un punct veneau de dincolo de mintea mea...erau din universul entuziasmului.
Iar cat despre ingeri... in acel timp se anuntau sa vina. I-as refuza si-acum, pe cuvant.
Inversiuni stangace, spuneti... posibil... dar nu accept a cataloga trairea mea \"nimic\", cu atat mai putin a spune ca-s pretiozitati inutile... inutile cui? Nu au fost menite spre a folosi cuiva... As putea spune ca a le posta aici a fost o greseala; s-a intamplat sa descopar acest site, sa nu citesc poezie la metru ci mai degraba sa simt sentimentele altora... am indraznit a le afisa si eu pe ale mele, neavand pretentia de a numi poezie ceea ce fac eu, nu stiu, le-aș putea spune “exprimări”, dar risc o analiză nedorită…și-atunci, rămân a fi doar “trăiri prinse-n cuvinte” ...
Dar e trist ca v-ati aruncat asa cu dorinta de a nimici...(\"nimic,deci\")
Cocotata fiind undeva deasupra unei cascade, cand slabiciunea fizica mi-a lasat doar contemplarea, asta am simtit: sa scriu.Cuvintele, pana-ntr-un punct veneau de dincolo de mintea mea...erau din universul entuziasmului.
Iar cat despre ingeri... in acel timp se anuntau sa vina. I-as refuza si-acum, pe cuvant.
Inversiuni stangace, spuneti... posibil... dar nu accept a cataloga trairea mea \"nimic\", cu atat mai putin a spune ca-s pretiozitati inutile... inutile cui? Nu au fost menite spre a folosi cuiva... As putea spune ca a le posta aici a fost o greseala; s-a intamplat sa descopar acest site, sa nu citesc poezie la metru ci mai degraba sa simt sentimentele altora... am indraznit a le afisa si eu pe ale mele, neavand pretentia de a numi poezie ceea ce fac eu, nu stiu, le-aș putea spune “exprimări”, dar risc o analiză nedorită…și-atunci, rămân a fi doar “trăiri prinse-n cuvinte” ...
Dar e trist ca v-ati aruncat asa cu dorinta de a nimici...(\"nimic,deci\")
0