Poezie
UMBRA
Pentru DORINA
2 min lectură·
Mediu
Când umbra ta te însoțește
Și viața ți se pare că-ți zâmbește
Ea sluga ta fidelă este
Strânsoarea ei precum un clește
Pe urma ta încet pășește
Tu nu o simți cum te privește
În sinea ei hain zâmbește
Ar vrea ceva dar...nu-îndrăznește
Poate să-ți ceară-un sfat așa prietenește
De vrei s-asculți și să-nțelegi precum gândește
Ar fi ceva ce s-ar numi neomenește
Să nu cumva să-ți pui În gând prostește
Să o ataci prin spate mișelește
Nu poți ușor să scapi de compania ei firește
Pentru c-atunci ai fi un Înger din poveste
Să te urmeze încet nu contenește
Și blând aripa ei te ocrotește
De te întrebi:Ce face umbra mea,ma urmărește?
Tu peste umăr poți privi așa,din întâmplare
Și-ai să descoperi umbra ca pe-o alinare
Ce te urmeaza calm si cu răbdare
Să-ncerci să fugi în van nu ai scăpare
Tu vei simți in ceafă o calda răsuflare
Deci resemnează-te cu calm și judecă la rece
Nu poți scăpa ușor de-a ta pereche
Te va-nsoți mereu fără să-ntrebe
De-i bine sau e rău tu înțelege
Un singur sfat ți-ar da de ar putea sa-ți spună
Fii om,fii drept și nu trăi-n minciună
Și ar mai fi ceva,știi cum stă treaba
Să nu faci umbră pe pământ degeaba!
001.890
0