Poezie
Confesiune (1)
1 min lectură·
Mediu
CONFESIUNE (1)
Mă cuprinde o foame ridicolă de plâns
mă privesc cu ochii cerului
…sunt un vierme ce se-ncălzește la soare.
Acum, mă împart în bucăți pe masa lumii
…nimeni nu va rămâne cu mâna goală.
Voi controla încoace, încolo
Gândul în plus…
O foame ridicolă și absurdă din interior
Mă stăpânește, uite așa…
inima pulsează cei 7 litri de sânge
istoria se repetă.
Stau absentă
porii pielii respiră tinerețea
foamea mă invadează
îmi sfâșii cu dinții carnea prea fragedă
…mă agăț de clipă…
…mă agăț de timp…
…mă scurg printre degete…
003108
0