Poezie
Ecouri
1 min lectură·
Mediu
Din colț de stradă, pe-ntuneric,
un vuiet lin își plimbă glasul,
un ecou, printre ecouri, zic,
mă urmărește la tot pasul.
Peste crengi ce-și plâng amorul,
cu frunze galben-maronii,
un stol de ciori își vâră ciocul
în traiul meu de zi cu zi.
M-am oprit puțin în loc
să-mi trag sufletul rănit —
de-atâta visare n-am simțit deloc
cât de tare am obosit.
Vreau să îți mărturisesc,
din plumbul sufletului meu,
să mai spun: „Iubito, te iubesc” —
îmi e nespus de greu.
...dar nu-i aici capăt de lume,
ți-or spune alții, dar te mint;
de mi-i spune, eu ți-oi spune,
căci n-am cum să uit ce simt.
Dar mi-i tare, tare frică
să fiu eu acel dintâi
care și în vis te strigă
și ultimul ce-ți spune să rămâi...
002
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mădălin Farcaș
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 130
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Mădălin Farcaș. “Ecouri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/madalin-farcas/poezie/14201991/ecouriComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.