Poezie

Ospățul

1 min lectură·6 februarie 2007

Mediu

Ospățul

Bruscă oroare mă aprinde,

Fum și flăcări pretutindeni,

Aerul otrăvitor, fierbinte,

Bestii flăcări fără minte.

Grețoase, cârpele ard,

Se rup, și picură, și sar

Scântei, și totul e osândă -

Hrana ei, fiara flămândă.

Ieșire n-am și ma sufoc;

Diavoli roșii-n fiecare loc,

Suflarea-i tot mai grea și stiu-

Nimic nu scapă - mă va mânca de viu.

Oribil, negru, surdul zgomot,

Simfonia diabolicului clocot.

Din colțuri ascunse ies strigoi,

Ospățul sălbaticei morți e-n toi.

Groaznică, căldura mă cuprinde

Prin ochi focul creieru-mi aprinde,

Fără mormânt - doar vântul

Mă va imprăștia peste-ntreg pămantul.

Din fundul Iadului,călare,

Hâdul chip ce nume n-are,

A terminat și hohoteste asurzitor,

Și eu mă zbat, și strig, și mor...

00652

M.Manu. “Ospățul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/m-manu/poezie/230079/ospatul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.