Poezie
Din departări umila dragoste oarbă pălită-n noapte
1 min lectură·
Mediu
Înainte să adorm am stins luminile,
am căzut în genunchi rostind ușor gândurile ;
m-am rugat c-o rugăciune
spusă numai pentru tine.
Am uitat cât de nefericit sunt
am uitat că mai sunt și alții pe pământ.
M-am umplut de-ngrijorare,
știind că și tu porți o parte din nefericire,
și-am adormit cu ele,
cu grijurile mele.
Am visat o vagă lume făcută din cuvinte puține,
am înconjurat chipuri cunoscute
ori eu eram inconjurat de ele
învățând să duc cu mine mai departe TRADIÞIA
—și am murit—.
Apoi am Renăscut;
din mine cu greu imi aduceam aminte,
dar știam cuvântul TREBUINÞÃ
ce-l foloseam în Bătălie.
Un cost mult prea ridicat să pot lupta
pe care il plăteam doar cu placere.
Și mi-am amintit de mine în jumătatea dimineții
un alt eu, tot eu, puțin schimbat
cu gândul către tine (gând ce nu-i uitat),
nedumerit și gânditor cu capu-n mâini am stat.
Mi se făcuse mare dor, în vis nu te-am visat.
(iunie 2008)
001586
0