Poezii

Vezi de opreste ceasul in nopti E timp de tacere, da drumul la morti N-ai nici o grija, nu ne-or lipsi Facem noi altii ce or muri. Vad bine, oasele inca-ti sunt vii Mai reci, mai abrupte,

Azi m-am lamurit. E tulbure tace si trece. E apa. Sunt anii mei si ai tai intr-un singur corp de epava/ Cand trec vapoarele nu mai stiu Mi se urca pe spate insecte Imi ajung gandurile cu

ploua nepasator peste ocean ca o regasire uitata, desarta dar negresita ca moartea ma odihneam pe o banca, nemiscat ca o statuie hainele erau mai vii decat mine in bataia vantului. imi picura

Preludiul zilei e salbatic Imi sfasie umerii, imi deschide fruntea Cand apare rana aia sangerie, spre rasarit Urlu. M-am trezit, in jurul meu nisipul E clepsidra uriasa a planetei I-am soptit:

Sângele meu tac tac Ca un ceas vechi, legat de cele lumești Pe stradă trec câini Nelegați în laț, necătrăniți și veseli Hămăind spre cantină Unde stau eu, beat și mahmur Privind un pastel

Sah instinctiv nu stiam regulile, nici ca vor fi inventate. reguli ciudate transformare en passant asteptare. A urmat placerea-nclestarii câstigul si matul, regele meu si regina ei

La betie patru As vrea sa vin Odata cu frigul, Impreuna sa-ti impresuram dimineata Cerdacul Cu flori de odihna.

Prin praf Ce mai pot spune, mergand pe strada Infasurat in toti copacii, Un pas, altul, Fiecare prin praf si sinapse Imi starneste in vant gandurile. Gandurile mele vechi, Imperecheate cu

Cand m-am intristat pe o bordura Bordura era clara Se vedeau firide si Iarba O furnica un semn De piatra Alba. Cerul era sus, Prea sus Peste soare.

Săpând falduri grele cusute-n brocart, Palmele-ți simt rece fereastra de fag Sunt prea multe umbre dansând langă pat, Mă somezi să sting chiștocul flambat. Þi se surpă zidul pe obrazul