Poezie
Linistea
2 min lectură·
Mediu
Simti linistea cum te invaluie,
Si-ncearca sa te domine?
Si-ncet, incet ea te cuprinde;
Si-apoi te lasa, ea doar te minte.
Usor din tine se retrage
Te lasa gol si sec sa adormi
Dar ce e ea pe lumea asta?
Un gand nebun sa vrei sa mori…
Ma nasc din nou, Da! asta vreau
Dar moartea sa insemne oare?
Sa vreau sa tac, sa vreau sa dorm
Nu! linistea prea mult ma doare.
Negarea-I singura solutie.
Si ma ridic, ma zbat, ma regasesc
Si tot ce vreau se afla-n fata
De ce nu pot sa mai traiesc?
Sa-mi curga-n vene setea si dorinta
Sa pot tipa cu sufletul cel mut
Ce s-a inchis si-I este frica
Sa spuna ceea ce-a vazut.
Dar poate el vorbeste si ofera
Cuvinte, ganduri, sentimente.
Dar poate linistea ii fura
Ecoul viu si-l inlemneste.
Si poate-nchis in vocea surda
Se zbate,plange si se-nchina
La o speranta cat de mica
Sa vrea sa-junga la lumina.
Eu, tu , noi stim ca ai pierdut
Sa vrei sa furi ce n-ai avut.
Te las sa simti macar o data
Ce n-ai sa ai tu niciodata.
Ai vrea sa fugi cu vocea mea cu tot
Sa ma golesti de viata si de puls
Sa te exprimi cum n-ai putut…
Dar nu uita, pan’ la apus…
esti doar o liniste.
001.087
0