Poezie
O comoară neprețuită
1 min lectură·
Mediu
Știu ce gândesc copacii
Înțeleg frica frunzelor când încep să cadă
Moartea florilor care se ofilesc sau sunt tăiate.
Mai știu încă ceva...
Ce înseamnă viața, dar mai ales ce înseamnă să trăiești
Însă nu am cuvinte să exprim viața
Nu există cuvinte pentru o asemenea comoară.
Dar oare chiar știu ce înseamnă viața?
Poate nu știu, dar sigur o trăiesc.
Ca noi toți, viețuitoarele pământului.
Îmi place libertatea păsărilor
Ce zboră în înaltul cerului.
Mă uimesc florile de primăvară
Ce se străduiesc să-și scoată căpușoarele
De sub ultimul strat de zăpadă rămas
Și să trăiască și ele câteva luni
În această viață, un cuvânt inexplicabil.
Dar pe lângă asta, iubesc
Oare știu dacă iubesc?
N-am mai iubit până acum niciodată
De unde să știu că acum chiar iubesc?
Ei bine, simt...
Deși n-am mai iubit niciodată până acum
Simt că iubesc și chiar îmi place.
Și iubirea face parte tot din viață.
Acea comoară neprețuită
Care nu se poate fura, nu se poate pierde.
Nici măcar Dumnezeu
Nimeni n-are dreptul!
002024
0